Destinul tragic, al Tinerilor Crestini din Diaspora Romana:

Iubiti frati romani, spre deosebire de toate stirile crestine din lumea virtuala, publicatiile noastre reprezinta o drama tragica, care caracterizeaza si ilustreaza vieti reale, ale crestinilor romani din Diaspora. Articolele noastre reprezinta un conflict foarte complex si puternic, cu intamplari si situatii tragice, care se da intre doua generatii crestine. Cea mai afectata si lovita-n soarta generatie suntem noi, tinerii romani nascuti sau crescuti in America si Canada, care de ani de zile ne luptam pentru: supravietuire, recunoastere si acceptare in bisericile romane. A doua generatie sunt frati mai in varsta si pastorii nostri, care de-o viata se lupta din rasputeri, pentru a-si pastra si mentine: pozitiile dominante, puterea totala, si controlul absolut in bisericile dansilor. Pastorii si lucratorii nostri in general, datorita impotentei dansilor de-a predica si-n limba engleza, eii sunt ingroziti ca vor fi inlaturati de la putere de catre generatia tanara, si ca rezultat isi vor pierde functiile si salarul. Frati mai invarsta si batrani din poporul roman sunt inspaimantati, ca acceptandune si pe noi isi vor pierde: limba, cultura, oboceiurile si traditiile romanesti din biserici. Noi tinerii traim groaza de-a fi respinsi si alungati, groaza unui necunoscut care ne pandeste la usa, groaza izolari si a singuratati din bisericile romane, cat si pericolul de-a ne pierde pentru todeauna de la credinta... Cititi in continuare...

vineri, 11 februarie 2011

My “Sinfully” English Rant [into the Romanian Pentecostal Church]

By Dan Chirilenco on February 11, 2011.

A quick look at the history of Roman Catholic Church during the Medieval and Renaissance periods will unveil certain elements which have been carried over into the contemporary Romanian Pentecostal Church. The most glaring of these are intolerance of different ideas, blind adherence to traditions, and the belief in the sacredness of the Latin language. My intent here is not to bash the Roman Catholic Church, for even they have recanted and apologized for their past abuses. However, I do intend on harping on the latter point, mainly the belief in the existence of a sacred language which is upheld above all others. Within many Romanian Pentecostal Churches in the diaspora, particularly within North America, several obstacles have been put up to prevent the introduction of English and other languages in their services. This reality is often to the detriment of the younger generations who have little or no knowledge of Romanian.  Although the reason for this is nationalistic in origin, it has become entrenched in many Romanian Pentecostal Churches even though nationalism has no business in churches. As a result of this situation, it would be of use to examine the cause and effects of these state of affairs which cause so much controversy.

A plausible explanation for the insistence by older generations in using Romanian exclusively within services, is one which is cultural in nature. Due to the Communist past of the Romanian state, severe laws and regulations were in place which prevented the free movement of people, free speech and expression of the individual. The state itself was permitted to intrude in every aspect of private life, giving it a totalitarian flare. Although this past seems austere in nature, it went hand in hand with the legalist mindset of several Pentecostal Churches at the time. Legalism as we know it seeks to control the behaviour of people and is made clear by analyzing some of the rules intended to control how Pentecostal Christians dressed, who they interacted with others, the music they listened to, the literature they read etc. The difference between control imposed by the Communist state and control perpetuated by the Pentecostal Church, was that one aspired to achieve citizen subservience to the state, and the other spiritual fulfillment. The collapse of Communism in 1989 was followed by an explosion of mass migrations from Romania to other developed countries like Australia, Canada and the US. This migration still occurs although the destination countries  now tend to be in Western Europe and this is due to the accession of Romania into the European Union.

Upon arrival to their destination countries, I suspect culture shock sets in. The typical Romanian who was once subject to severe rules and regulations, suddenly came into contact with the alien concepts of rights and freedoms. In addition to these new concepts, migrants were faced with different social interactions in the destination countries, ones that were grounded in the belief that each individual has the right to their own fulfillment without interference. This translated into behaviours which Romanians found to be abhorrent or sinful. The psyche of each conservative Romanian individual was ill prepared to grapple with the supposed “immorality” ensuing all around them. In response to this, Romanians created an “us” and “them” mentality. And this was cemented over by using language as a barrier to filter out any non-Romanian individuals who may bring the “immorality” of the native Canadians or Americans into the church. As a result many sermons are only given in Romanian, congregational hymns must be in Romanian, even English in Sunday school lessons is severely curtailed. The negative effects of these draconian measures to prevent the “anglicization” of Romanians has led to monumental problems within the Romanian Pentecostal community. The first is the apparent attack on the identities of the younger generations. The realization has not yet set in with some Romanian immigrants that their children may not consider themselves fully Romanian in their new country.

Taking myself as an example, I was born and raised in Canada, was taught English and French, was educated in only English institutions, have strong allegiances to the Canadian federation, have never stepped foot in Romania and hold no loyalty to the Romanian state. The only tie I have to that country is the reality that my parents were born and raised there for a short period of time. If I were uprooted and deported to Romania, I wouldn’t feel at home at all. Therefore I cannot call myself Romanian in the fullest sense, but Canadian with a Romanian heritage. Sadly though, this situation is not recognized by many Romanian churches. The perception is that even children born outside of Romania to Romanian parents are Romanian in the fullest sense. There is no room for tolerance of what is called hyphenated Romanians (Canadian-Romanian, American- Romanian, British-Romanian, French- Romanian etc). And what this intolerance of hyphenated identities entails, is the complete rejection of other languages which may be spoken by these individuals EVEN if it’s easier for these people to understand the message of Christ in their own language. In essence, upholding one language to the exclusion of all others becomes more important than spreading the message of Christ to as many people as possible. In addition, the absurdity of this situation arises when the realization sets in that I (among many others) get told by foreigners what language to speak…IN OUR OWN COUNTRY. It would be the same as myself moving to Romania and telling the people in churches there to stop speaking their own language. If that sounds extreme, why must we tolerate it here?!

In addition to the attack on hyphenated identities, two other related effects of this situation are the slow integration of Romanian migrants into the host country’s society and the lack of community involvement of the church as a whole. What I mean by integration is the extent to which Romanians incorporate themselves into the destination country. Examples include voting in national elections, interacting with non-Romanian people and creating social contacts with them. Learning the language is a major component in this process. However, if the Romanian church acts as the main social hub of interactions amongst Romanians (as is the case), and if at the same time the church looks with disdain on other national languages (English in most cases), there is little incentive for Romanian Pentecostal migrants to learn the language and become productive citizens within the country. I do not extend this criticism to aged migrants who may find difficulty in learning a new language, but I do have a problem with those who migrate to a new country and live there for several years with little to no effort to learn the national language(s). With slowed integration also comes less interaction between the Romanian Church and the community surrounding it. Interactions such as ministering to the destitute, providing spiritual counsel to those who are spiritually broken, and fighting for social justice. This is not to say that Romanian churches do not engage in such activities, but for many churches these types of services are only offered to other Romanians, therefore making the church inaccessible to other people of different national identities. This strikes at the core of the universal nature of Christ and transforms His message into a cheap tool of nationalistic aspirations within the Romanian community.

At this point, I am well aware what my growing number of critics will say. “Move to another church if you don’t like it!” will be a common response after this is posted online. My pre-emptive response to them is: Why should I move to another church when I was born and raised in my current church? Why must I succumb to the demands of migrant Romanians who have a xenophobic attitude towards other cultures? Considering the fact that Romanian churches in Canada operate on a tax-exempt status granted by the national government, in addition to operating under the protection of the Canadian Charter of Rights and Freedoms, I have every right to stay within my own church while promoting my own linguistic and cultural identity. It is those who oppose this who should ask themselves what exactly they are doing in a non-Romanian country if they have such a profound dislike for it. And this applies to all other Romanians finding themselves in other countries. It is high time that the realization is made that individuals born to Romanian Pentecostal parents outside of Romania will develop an identity other than Romanian. And after this realization takes place, accommodation is next on the to do list. Actions such as allowing some congregational hymns to be sung in English (or other languages depending on where in the world you find yourself), actively encouraging non-Romanian sermons, and allowing small children to learn about God in their language of choice, would be a great step forward in accommodating differences. I must note that I am well aware of several Romanian Pentecostal Churches in the diaspora which have taken significant steps in accommodating these differences, but at the same time, I daresay these churches are a minority when compared to all the Romanian Churches globally who still harbour nationalistic sentiments and a fear of other languages and cultures.

Published by the Romanian American Youth

5 comentarii:

Anonim spunea...


Tinerii Romani Americani spunea...

Stimate Frate Anonim! Ne cerem scuze pentru faptul ca v-am facut pastor, avem un frate pastor din Romania care ne scrie des si pentru faptul ca folositi acelasi nume, v-am confundat cu dansul. Va rugam sa ne iertati.

Pentru faptul ca ati abordat un subiect atat de important, v-om incerca sa vi-l explicam putin mai in detalii, ca sa-l puteti intelege.

Ne-ati spus ca fratele pastorul "Cristian Ionescu" spunea: "crede că ideea de refuz al predicării și în limba engleză este o exagerare". Daca aceasta-i explicatia dansului, noi nu intelegem care este motivul dumnealui pentru care NU da predica si-n limba engleza in fiecare duminica. Logic gandit, cand cineva nu refuza o persoana car-i cere ajutorul, inseamna ca-i da ceia ce-i cere, nu???

1. Ne-ati mai spus ca comform mesajului fratelui "Cristian Ionescu": "una din temerile pastorilor romani din America de Nord e imoralitatea si stilul de inchinare american care se poate sa vina alaturi de limba engleza in bisericile romane".

Frate draga! noi suntem copii romani adusi la binecuvantare si crescuti in bisericile romane, intradevar am vizitat si cateva biserici americane, dar pentru faptul ca nu ne-am simtit bine in ele, nici unul dintre noi cei care va scriem, nu ne-am facut membri in nici una dintre aceste biserici. Ca sa va puteti da seam ce urmarim noi, am dori sa va dam un citat care noi l-am publicat cu mult timp in urma in articolele noastre. Aceasta fraza am scris-o si-n raportul nostru pe anul 2010, si v-om contiua s-o repetam in aproape tote scrierile nostre, ca sa nu existe nici o confuzie intre crestini romani cu privire la activitatea noastra si ceia la ceia ce cerem noi. Acest citat spune:

"Pentru faptul ca am crescut in bisericile romane, noi ne-am adaptat la cultura si religia parintilor nostri. Frecventand si bisericile americane, am ajuns la convingerea ca doctrina bisericilor romane este mult mai buna, mult mai Biblica si mult mai eficienta in a salva suflete pentru cer, decat a fratilor americani".

Aceasta fraza suntem convinsi ca au citit-o deja, majoritatea pastorilor romani din America si Canada. Nu ne indoim ca dumnealor stiu exact motivatia luptei noastre si ceia ce le cerem, nu credem ca exista nici o confuzie. In prealabil noi nu le-am cerut niciodata pastorilor nostri, sa schimbe doctrina bisericilor romane. Pentru noi este absurda acuzatia dansilor. Logic gandit, daca ne-ar placea atat de mult doctrina si bisericile americane cum spun pastori nostri, noi credem ca ar fi mult mai simplu sa plecam la americani. In cazul acesta, nu am mai avea dea ne lupta cu dumnealor pentru 30 de minute predica si-n limba engleza la serviciile divine. Aceste biserici americane dau predica in limba engleza tot programul, nu numai 30 de minute.

In continuare spunea...

In cazul tinerilor pe care pastorii nostri in decursul anilor i-au scos afara din bisericile romane, este posibil ca uni sa-si fii acumulat un altfel de invatatura mai putin crestineasca din bisericile americane, si sar putea ca de acesta grupa de tineri le este frica pastorilor romani. Din experientele noastre am ajuns sa ne dam seama, ca acesti tinerii odata plecati nu se v-or mai intoarce niciodata in bisericile romane. Noi nu odata am incercat ca sa-i aducem inapoi cu noi la inchinare in bisericile noastre. Aflam, ca datorita faptului ca la plecarea din biserica romana au fost insultati si brutalizati de frati si pastori romani din bisericilor noastre, majoritatea nu mai vor sa auda de crestini romani. Noi nu credem ca are de ce sa le fie frica pastorilor nostri de acesti oameni. Mai mult ca sigur, cu aceti tinerii dumnealor nu se vor mai intalni niciodata, decat la la judecata de apoi. Legat de acest subiect, am dori sa va mai spunem ceva: Ordecateori noi i-am contactat pe pastori noastri cerandule predica si-n limba engleza, acesti frati ne-au spus: "Plecati la Americani si rezolvativa problema". Ce ni se pare foarte ciudat si nu putem sa intelegem este faptul, "cum de acum nu le place acestor pastori romani, cum i-au crescut americani pe acesti tineri, cand dumnealor ori decte ori le-am cerut sprijinul, ne-au trimes la americani ca sa ne educe si sa ne cresca eii spiritual???"

2. Am vrea sa stiti frate draga, ca pastori nostri intodeauna au cautat motive si acuzatii prin care sa-si justifice indiferenta si pierderea tinerilor din bisericile dansilor. Una dintre aceste acuzatii a fost: "Tinerii sunt vinovati pentru faptul ca sunt romani si nu au invatat romaneste". Aflam ca patriotismul si dragoste de tara, a fost un alt motiv pentru care nu ne-au dat pastori romani predica si-n limba engleza. Dupa ce le-am dovedit cu Scripturile ca Dumnezeu nu are nimic de-a face cu patriotismul si limba vorbita a oamenilor, si ca limba diferita pe care o vorbim a fost o pedeapsa nu o binecuvantre, lasata de Dumnezeu peste oameni datorita neascultari (Genesa 11: 1). Deabia apoi ne-au lasat in pace.

3. O alta acuzatie care au folosit-o si inca o mai folosec foarte des multi dintre dumnealor este: "Parinti sunt vinovati, pentru faptul ca nu ne-au invatat romaneste". Cu Biblia le-am dovedit ca nici acest argument nu este biblic, pentru faptul ca Dumnezeu prin cuvant nu le cere parintilor sa-si invete copii nici o limba straina. In acelasi timp, pentru ca cineva sa invete o limba straina la un nivel ma inalt pentru a intelege dialectul pastorilor romani, trebue sa mearga la o scoala de limba romana. Asa cum stim, luand ca exemplu poporul evreu din America, care intr-o masura oarecare si-au rezolvat problema de limba a tinerei generatii, v-om putea afla ca aceste scoli nu pot fi infintate la individual de o persoana, s-au un grup restrans. Aceste scoli se pot infinta, doar la nivel de comunitate. In aczul acesta vinovati sunt toti, toata comunitatea romana de aici nu numai parinti nostri.

4. Un al argument cu care vin pastori romani este: “Sorry Guys noi nu gasim pe nimeni sa va predice in limba engeza”. Nu demult am aflat ca in Romania sunt patru biserici romane: in Bucuresti, la Cluj, in Oradea si una in Arad, care dau predica si-n limba engleza in fiecare dumninica. Aceasta ne face sa ne punem intrebarea, cum de acesti frati din Romania, unde se vorbeste doar limba romana, au gasesc frati capabili sa predice si-n limba engleza, iar fratii si pastorii nostri din America si Canada, in aceste tari (unde limba de baza este engleza) nu gasesc pe nimeni care sa ne predice pe limba noastra, ca sa fim salvati pentru cer??? Nu ca este foarte greu de crezut???

In continuare spunea...

O alta posibilitate foarte eficienta si simplu de rezolvat este: Asa cum va scriam mai sus, biserica americana la care merg tineri care au parasit biserica Elim din Chicago, ("Harvest Church"), este o biserica care datorita faptul ca au mai multe branches la adrese diferite si un singur pastor, transmit mesajul evangheliei in limba engleza prin internet, care apoi este proectat pe screen-ul bisericilor. Daca pastori nostri au ajuns sa se planga ca nu are cine sa ne predice si-n limba engleza, de ce nu ar putea sa foloseasca si dansi acest sistem foarte eficient de predica??? Tinerii romani si asa meg in fiecare duminica si se uita la un screen pe pereti bisericilor americane, de ce nu s-ar putea face aceasta si in bisericile romane? In cazul acesta, pastori nostri poate cauta CD-uri cu predici in limba engleza inregistrate, pe placul dansilor. Asa cum stim, toti au deja aceste screen-uri si toti pot face aceasta lucrare forte simplu si fara nici o cheltuiala. Totul se poate face frate draga, cand exista vointa si dragoste, problema este ca nu acesta este motivul dansilor. Au fost cazuri cand mari predicatori romani din America, care predica in limba engleza in bisericile americane, au fost adusi de pastori nostri in biserica romana. Spre surpriza audientei le-a cerut acestor frati sa se chinue sa predice in romaneste, numai ca sa arate tinerilor si parintilor lor, ca pot sa aduca predicatori care predica in engleza daca vor, si cu toate acestea nu-i va lasa sa predice in limba engleza.

5. Un alt argument care se foloseste foarte des este acesta, scris si de pastorul "Cristian Ionescu" pe blog-ul dansului: "Problema rãmâne. Din pãcate, predicarea în limba englezã nu este solutia totalã si finalã a crizei. Ne confruntãm cu un proces de asimilare culturalã general în comunitatea românã din America. La tineri, procesul este doar mai accentuat dar toti suntem afectati". In cazul acesta pastori nostri au inceput sa folosesca filozofia in explicarea crizei. Au facut din cazul nostru un caz aparte, care dupa gandirea dansilor nu a mai existat niciodata, doar in secolul nostru si nu poate fi rezolvat pentru ca sunt zilele de pe urma. Asa ca dupa gandirea dansilor nu are sens sa se mai lupte noi, pentruca orcum suntem pierduti. Ne ducem cu gandul la istoria lui Iona din Biblie (Iona 1- 1). Iona stia ca cetatea Ninive era o cetate care se departase mult de Dumnezeu, de frica ca sa nu-l omoare niniveni pentru ca striga inpotriva cetati, a folosit si el filozofia. Sa gandit el: "pe oameni acestea rai Dumnezeu o sa-i nimiceasca orcum, la ce sa ma mai duc eu sa le spun ca v-or pieri, risc foarte mult sa am de suferit". Asa ca a fugit la Tars departe de Dumnezeu credea el. Asa cum stim Dumnezeu la gasit si dupa ce la trecut prin niste incercari mai putin placute, la trimes sa-si continue lucraea. Tot asa sunt si pastori zilelor noastre, dumnealor ne vede o generatie pierduta si considera ca nu mai are sens sa ne mai transmita mesajul, pe nici o limba. Isi pun si dumnealor intrebarea, de ce sa ne implicam, nu suntem noi vinovati ca acesta este "procesul de asimilare culturalã" a zilelor noastre?

Pentru faptul ca forte multi pastori citesc mesajele noastre, avem un cuvant pentru cei care gandesc in felul acesta: Pastore draga! “Nu este treaba dumneatale sa cunosti vremurile si soroacele", Dumnezeu va dat misiunea "sa predicati Evanghelia la orce faptura, pe intelesul celor ce va asculta", in rest este treaba lui Dumnezeu ce se va intampla cu ascultatori, sau tinerii in cazul nostru. Fiti linisti noi inca nu suntem pierduti. Iar daca Dumnezeu nu a nimicit cetatea Ninive, cu siguranta ca nu ne va nimici nici pe noi. Nu-l ispititi pe Dumnezeu ca si Iona, c-o sa ajungeti sa va rugati din pantele pestelui, sau din mijlocul necazurilor.

In continuare spunea...

Ne-ati mai scris frate draga ca: "datorita lui Chirilenco ati dat apa la moara, cum se spune in Romania, tuturor acuzatiilor cum ca voi ati fi niste tineri de nimic si ca nu se merita sa primiti nimica in limba engleza deoarece pe voi oricum va intereseaza mai mult cultura americana". Ne fiind in papuci nostri frate draga, ne dam seama ca va este foarte greu sa intelegeti situatia noastra. Asa ca v-om incerca sa va dam un exemplu din viata de toate zilele: Nu demul, la unul dintre programele de televiziune din America a fost relatat un caz. Acesti oameni spuneau, ca in urma un 17 ani un copil nou nascut a fost infiat de o familie din America. In toata perioada aceasta de timp de 17 ani, mama care ia dat viata acestui copil la cautat disperata. Dupa 17 de ani cu mairi eforturi la gasit. Pentru faptul ca situaia ei materiala de data acesta era foarte buna, a dorit mul sa-si ia copilul inapoi. Ajunsi in judecata, copilul in cauza a fost intrebat de judecator: "Tinere! cu care dintre aceste doua familii vrei tu sa locuiesti in continuare? Tanarul si-a cerut permisiune sa se adeseze celor doua mame. Fara a sta pe ganduri ia spus femeii care ia dat viata: "doamna draga! imi pare rau dar eu nu te cunoc". Si indeptandusi privirile spre femeia care-l crescuse cei 17 ani ia spus: "pentru mine dumneata esti mama mea care m-ai protejat si mi-ai purtat de grija toata perioada aceasta de timp, si nu te voi parasi niciodata". Asa ca, nu va suparati pe noi frate draga, intrun fel sau altul si noi suntem niste copii infiati. Este foarte adevarat ca tara noastra mama este Romania, dar pentru faptul ca uni nu am vazut-o niciodata, iar cei care am vazut-o nu am avut nici un contact sufletec cu aceasta tara, nu ne leaga nimic sufleteste de ia. Asa ca am ajuns ca tanarul amintit mai sus, "sa iubim mai mult tara care nea infiat si ne-a daruit toate cele necesare". Asa ca iertatil pe tanarul "Daniel Chirilenco" daca nu este atat de legat sufleteste de Romania si cultura romana.

Motivul pentru care noi cerem predica si-n limba engleza in bisericilor romane, se datoreaza faptului ca am crescut in aceste bierici, ne-am adaptat la cultura si religia parintilor nostri. In ciuda a tot ce se spun pastori romani despre noi, am vrea sa stiti ca noi nu dorim sa schimbam aceste biserici sub nici o forma. Un singur lucru dorim, sa intelegem legile si cuvantul Lui Dumnezeu predicat in aceste cladiri, ca sa ajungem mantuiti. Comform cuvantului Evangheliei, acesti oameni "in calitate de crestini" sunt obligati sa ne ajute. In 1 Timotei 5 cu 8 cuvantul Lui Dumnezeu le spune: "Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios". Asa cum vedeti frate draga, Dumnezeu nu le spune acestor oameni sa ne ajute conditionat, numai in cazul in care suntem adevarati patrioti romani, le vorbim limba si acceptam obiceiurile, trditiile si cultura romana.

Multa pace frate draga.